De ce percepția privind corupția din România nu va alunga investitorii. Politolog: „Corupția este în mare măsură legată de slăbiciunile statului”

Trump a suprimat programele anticorupție, pentru ca oamenii de afaceri să profite de specificul cultural al țărilor în care sunt prezenți. Corupția din România, în acest context, nu ar speria direct investitorii, însă există un pericol și mai mare, spune profesorul Cristian Pîrvulescu.

Donald Trump a dat liber investitorilor americani să profite de specificul local. FOTO: Profimedia

România se află în topul 3 în UE în clasamentul privind percepția asupra corupției din sectorul public, potrivit celui mai recent raport anual publicat de Transparency International.

Cu un scor de 45 de puncte din 100, țara noastră este depășită doar de Bulgaria și Ungaria, ambele cu câte 40 de puncte, în condițiile în care media Uniunii Europene este de 62.

Indicele de Percepție a Corupției evaluează percepția asupra corupției în sectorul public din 182 de state și teritorii, pe o scară de la 0 la 100, unde 0 înseamnă „foarte corupt”, iar 100 „deloc corupt”. România are un nivel comparabil cu cel al așa-numitelor „democrații fragile”, care înregistrează un scor mediu de 47 de puncte.

România se învârte, în ultimii 14 ani, în zona scorului de 45 de puncte, cu 44 de puncte în 2012 și un maxim de 48 de puncte în anii 2016–2017.

Potrivit organizației, statele care au o democrație puternică au în medie 71 de puncte. Mai multe democrații importante din lume au un scor sub această medie : Italia (53), Spania (55), SUA (64), Franța (66), Belgia (69). Cel mai mare punctaj îl au țările nordice Danemarca (89) și Finlanda (88), urmate de țări precum Singapore (84), Noua Zeelandă (81), Norvegia (81), Suedia (80), Elveția (80), Germania (77).

„Adevărul” a discutat cu profesorul Cristian Pârvulescu despre cauzele și efectele acestei situații.

„Este o specificitate balcanică”

Profesorul Cristian Pîrvulescu susține că nu doar România și Bulgaria au astfel de scoruri, ci toate țările din Balcani: „Este o specificitate balcanică. Singura țară care nu se supune acestui pattern este Ungaria, care e o țară central - europeană. România este o țara mixtă, în egală măsură balcanică și central europeană, dar și cu tendințe estice. Noi suntem chiar la încrucișarea a trei tendințe”.

Pîrvulescu susține că acest raport, care deja de două decenii măsoară diferite elemente privind corupția, este cea mai bună demonstrație că politicile anticorupție care nu au în vedere și educația nu pot să aibă rezultat: „Trăim cu iluzia că asupra corupției se poate acționa cu mijloace punitive și legislative. Și nu, nu se poate. Pentru că corupția este o instituție informală, o forță extraordinară de tracțiune, o instituție pe care oamenii o folosesc pentru a rezolva probleme. Corupția este în mare măsură legată de slăbiciunile statului.”

În toate aceste țări, statele sunt slabe, chiar dacă avem regimuri dictatoriale sau autoritare.

Politologul susține că în zona noastră din cauza slăbiciunii tradiționale a statului, fie că era Imperiu Otoman, fie că erau statele succesoare, exista o toleranță față de corupție: „Exista o toleranța culturală fața de corupție, pentru simplu motiv că oamenii trebuiau să supraviețuiască.”

Profesorul subliniază că sondajul măsoară percepția corupției, nu măsoară corupția, iar cele două lucruri sunt diferite. De exemplu, arată el, în țările nordice avem o percepție scăzută a corupției, ceea ce nu înseamnă că nu există corupție: „În România, avem o percepție crescută cu privire la corupție, pentru că discuțiile legate de corupție fac ca oamenii să perceapă, inclusiv dacă nu utilizează corupția, că țara e coruptă. Noi discutăm în mod deschis despre corupție și despre măsuri împotriva corupției, măsuri care s-au dovedit ineficiente din motivele pe care vi le-am explicat, pentru că este o problemă de abordare și asta nu înseamnă că nu trebuie luate măsuri legislative împotriva corupției, ci că ele trebuie sprijinite de o serie întreagă de alte măsuri”. 

„Salariile ridicole ale funcționalilor publici înseamnă o invitație la corupție”

În primul rând, spune profesorul, trebuie întărit aparatul de stat: „Politicile actuale, sunt o invitație pe față la corupție, pentru că reducerile salariale pe toată linia, numai pentru a face ajustări bugetare fără niciun fel de evaluare a riscurilor, nu vor face decât să întărească corupția cu orice risc. În momentul în care salariile funcționalilor publici sunt ridicole, aceasta este o invitație la corupție.”

Profesorul exemplifică cu un dialog pe care l-a avut, în urmă cu câțiva ani, cu vameșii de la granița cu Moldova. Recunoscându-l, l-au întrebat: „domnule profesor, credeți că cu acest salariu și mi-au arătat fluturașul de salariu se poate întreține o familie de patru persoane?” Și răspunsul era „nu”. „Era o invitație directă la corupție. Și asta este una din probleme. Nu poți să ai eficiență dacă ai salarii ridicole și dacă tratezi sectorul public cu dispreț.”

Pîrvulescu sugerează că sectorul privat nu ne protejează împotriva corupției și că această preponderență a intereselor private în raport cu cele publice nu face decât să perpetueze corupția în România: „Pentru că sectorul privat are interesul ca salariile din sectorul public să rămână mici, pentru a putea menține sectorul, spun ei, concurențial. Modelul economic însă nu face decât să genereze și mai multă corupție.”

Pe de altă parte, un progres în timp atât de scurt este greu de realizat. Un exemplu în acest sens este Singapore, exemplifică profesorul, care a reușit să combată corupția prin politici salariale adecvate și prin întărirea sectorului public: „Asta nu face să nu fie o economie competitivă, dar rezultatul a apărut în decenii și în egală măsură cu o creștere semnificativă a nivelului de educație. Nu uitați că Singapore este modelul pe care China l-a folosit pentru a-și accelera dezvoltarea. Pe de altă parte, China e o țară în plină dezvoltare în care corupția este endemică din motivele care sunt legate în mare măsură de lucruri pe care le-am anunțat mai devreme. Deși motivele culturale ale corupției sunt diferite.”

Adevăratul pericolul al corupției: „votul din frustrare”

Pîrvulescu este de părere că genul acesta de rapoarte precum cel al Transparency International nu afectează imaginea României în măsura în care să ne ocolească investitorii străini.

„Din contră. Suntem într-un moment în care Donald Trump, spre exemplu, a suprimat toate programele de luptă anticorupție în Statele Unite ale Americii, tocmai pentru ca oamenii de afaceri americani să poată să profite de specificul cultural al țărilor în care sunt prezenți. Deci nu aș putea spune că în acest context asta este o problemă care să descurajeze oamenii de afaceri, depinde de context”, arată profesorul.

Într-adevăr, președintele Trump a semnat, la începutul anului trecut, un ordin executiv prin care Departamentul de Justiție este instruit să „înghețe” aplicarea Legii privind Practicile Corupte în Străinătate (Foreign Corrupt Practices Act – FCPA), o lege din 1977 care interzice americanilor și firmelor americane să mituiască oficiali străini pentru a obține contracte sau avantaje de afaceri. Ordinul cere procurorului general să revizuiască modul de aplicare și să emită noi orientări, ceea ce în practică a dus la oprirea temporară a investigațiilor și urmăririi penale în baza FCPA. Trump a justificat această decizie spunând că legea ar fi obstacol pentru competitivitatea americană.

Organizații precum Transparency International au avertizat că această pauză în aplicarea FCPA „dăunează luptei globale împotriva corupției”, subminând zeci de ani de progres în combaterea mitei transnaționale și riscând să încurajeze comportamente lipsite de etică din partea unor actori de afaceri.

China, pe de altă parte, nu are astfel de prevederi legislative, fapt pentru care în anumite țări corupte, oamenii de afaceri chinezi vor avea câștig de cauze putând să dea mită pentru a obține anumite contracte.  

Oamenii de afaceri nu sunt descurajați de corupție, dovadă că s-au dus în țări corupte întotdeauna, ci de instabilitatea politică, de riscurile politice în mare măsură, susține politologul: „Dar corupția, pe de altă parte, produce o nemulțumire socială care ia în final și forma instabilității politice. Mai ales în contextul războiului hibrid, pentru că sigur că și Rusia este coruptă, dar Rusia poate folosi foarte bine corupția din România pentru a slăbi și mai mult Statul Român, ceea ce s-a și întâmplat, nemulțumirile sociale acumulate sunt în mare măsură legate de corupție.”

Oamenii sunt nemulțumiți și consideră că au fost obligați să părăsească România din cauza corupției și atunci votul lor se orientează spre extrema-dreaptă ca o compensare a acestui lucru: „Nu neapărat pentru că ar fi soluția la problemele corupției, ci pentru că în felul acesta își exprimă frustrarea față de situația în care au ajuns și pe care o consideră o consecință a corupției.”

„Nu de legislație ducem lipsă”

Pîrvulescu susține că vorbește dintr-o perspectivă neo-instituțională și nu una ce ține de dreptul penal: „Eu consider că neo-instituționalismul nu este doar o teorie din știința politică, este și o teorie din economie. Anul trecut a primit premiul Nobel pentru economie a Acemoglu. Întrebarea pe care și-o punea este cum se face că anumite state sunt eficiente și altele nu. Cartea lui celebră se numea „De ce eșuează națiunile?” Și asta e problema. Revenind acum, juriștii au tentația să reducă totul la legislație. Nu de legislație ducem noi lipsă în România. Putem să întărim legislaţia din ce în ce mai mult, dar dacă oamenii pentru a supraviețui vor fi nevoiți să apeleze la corupție, o vor face cu toate riscurile.”

Concluzia profesorului Pîrvulescu este că rezolvarea problemei corupției se face prin „educație, salarii bune în sectorul public și dinamică economică, căci dacă nu avem o dinamică economica care să susțină acest efort, atunci toate lucrurile nu vor mai conta”.